Caracterizare Stefan Gheorghidiu **Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi**

    Stefan Gheorghidiu este protagonistul romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi". Este un personaj narator al evenimentelor si un personaj rotund prin complexitate si profunzime psihologica.
    Traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic obiectiv, in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic subiectiv in care analizeaza drama iubirii.
    El este o natura reflexiva, care isi analizeaza in amanunt cu luciditate, starile interioare, fiind insetat de certitudini si adevar. Prima experienta de cunoastere este iubirea, traita sub semnul incertitudinii si constituie un zbucium permanent in cautarea adevarului. Ela devenind interesata de tentatiil mondene intra in contradictie cu viziunea lui despre iubire. El aduna progresiv semne ale nelinistii,  ale incertitudinii e care le diseca minutios. El respinge ferm ideea geloziei si nazuieste sa gaseasca in Ela idealul sau de iubire si fermitate catre care aspira cu toata fiinta. El traieste in lumea ideilor aspirand la dragostea absoluta.
    A doua experienta de viata in planul cunoasterii este razboiul. Imaginea razboiului este demitizata. Razboiul este tragic si absurd si inseamna noroi, arsita, frig, foame si mai ales disperare si moarte. Gheorghidiu nu poate fi considerat un invins, deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care ameninta sa-l dezumanizeze. El se inalta deasupra societatii dominate de interese materiale, traind o experienta morala superioara.
    In concluzie personajul Stefan Gheorghidiu este un personaj complex care traieste la modul acut, drama iubirii si drama razboiului. Este caracterizat preponderent indirect din modul in care gandeste.

Rezumat CARTEA II ** Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi **

    In partea a II-a, care cuprinde cel de-al II-lea plan narativ, este prezentata imaginea razboiului la care Stefan participa efectiv. Este prezent si in aceasta parte conceptul de autenticitate ( prezentarea cu fidelitate a trairilor ) . Imaginea razboiului nu prezinta nimic eroic, nimic din entuziasmul luptei din scrierile anterioare. Personajul analizeaza cu luciditate situatia, prezinta armata dezorganizata, condicatori incompetenti care dau ordine gresite, soldati dezorganizati si iminenta mortii.
    Experienta razboiullui il marcheaza profund. Sunt prezentate secvente de un dramatism cutremurator. In capitolul "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu" , este prezentat un asalt si lipta puternica si inegala intre forte.

Rezumat CARTEA I ** Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi **

    Cap I " La Piatra-Craiului in munte"

    Citiea unei stiri dintr-un ziar, prin care se vorbea despre achitarea unui barbat din intalta societate care isi ucidese sotia infidela, starneste discutii contradictorii intre ofiteri. Incercand sa obtina o permisie, pentru a merge la Campu-Lung si ne primind-o, Gheorghidiu reactioneaza si intervine in discutie exprimandu-si propria opinie despre dragoste. El considera ca dragostea nu reprezinta o simpla impreunare intre oameni, cei doi indragostiti avand "drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt".

    Cap II "Diagonalele unui testament"

    Incepand cu acest capitol si pana la cap V, este prezentata povestea de dragoste dintre cei doi tineri.

    Cap I incepe astfel: " Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la universitate si banuiam ca ma inseala". Cei doi se casatoresc din dragoste; la inceput casnicia lor este fericita.

    Sentimentul de iubire fusese alimentat de orgoliul barbatului intrucat Ela era una dintre cele mai frumoase studente de la Universitate.

    Casnicia este linistita o vreme, iar cei doi duc o viata modesta, aproape de saracie. Invitati la masa la unchiul Tache, Stefan il infrunta sustinandu-si principiile. Dupa moartea batranuui, cei doi primesc o avere considerabila, fapt ce ii propulseaza in lumea mondena a capitalei. Stefan este atras in afaceri de Nae Gheorghidiu, da neadaptandu-se lumii pragmatice, afacerea da falimment. Sub influenta Anisoarei, Ela va fi arasa in cercurile mondene. Aici il va cunoaste pe Gregoriade, un vag avocat, dar foarte apreciat ca bun dansator in cercurile mondene. Din momentul in care cei doi i-au parte la excursia la Odobesti organizata de Anisoara, drama barbatului se declaseaza. Din acest moment el analizeaza cu luciditate noul comportament al sotiei sale. El o observa pe sotia sa care ii acorda o atentie deosebita lui Gregoriade, iar framantarile interioare, ii provoaca o suferinta chinuitoare.

    Sosit acasa pe neasteptate, de la Azuga de unde fusese concentrat si negasindu-si sotia acasa, drama lui se acutizeaza. Fara a mai astepta explicatii, o alunga, gasind un bilet prin care Anisoara ii cerea Elei sa isi petreaca noatea la ea, barbatul considera ca a facut o greseala si se impaca. Primavara anului 1916 ii gaseste impacati. Concentrat pe Valea Prahovei, Stefan Gheorghidiu obtine o permisie pentru a o vizita pe Ela la Campu-Lung. In oras il vede pe Gregoriade si considera ca cei doi sunt amanti si se hotareste sa-i impuste. Este salvat de un ofiter care ii spune ca Romania a intrat in razboi si trebuie sa se prezinte la comandament.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

   Romanul cuprinde doua parti:

    Cartea I cuprinde o monografie a iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si sotia sa Ela (tema este iubirea).

    Cartea a II-a prezinta imagini din primul razboi mondial (tema fiind razboiul)

    Problematica romanului o constituie drama tanarului intelectual insetat de absoutul in iubire care traieste incertitudini, neliniste, framantari si care se salveaza prin trairea unei drame mult mai puternice, aceea a razboiului nedrept.

   
    Perspectiva narativa este subiectiva, relatarea evenimentelor facandu-se la persoana I.

    Viziunea narativa este "impreuna cu" , deoarece naratorul este homodiegetic.
    Naratorul coincide cu personajul principal ( Stefan Gheorghidiu- tanar intelectual, filosof, indragostit de absolut)

    Focalizarea- interna pentru ca, naratorul este implicat in actiunea romanului.

    Ca specie literara, putem incadra aces roman, astfel: - Modernist; pentru ca actiunea este plasata in Bucuresti, personajele sunt intelectuale, cei doi tineri, Stefan si Ela sunt studenti la universitatea din Bucuresti.
   * Prin folosirea unor tehnici narative moderniste: - tehnica flash-back-ului, memorie involuntara
   * Autenticitatea

   - Psihologic pentru ca prezinta gandurile, framantarile, incertitudinile personajului principal, fiind un roman de analiza.

    Structura romanului: Cap I  " La Piatra-Craiului in munte "
   - Cronotopul: -Timpul: primavara anului 1916
                        - Spatiul: Valea Prahovei - locul unde Stefan Gheorghidiu este concentrat ca sub-locotenent

Modernismul

    Modernismul este un un curent literar care s-a manifestat in literatura romaneasca, in perioada interbelica. Acest curent neaga celelalte curente care l-au precedat si urmareste, trasarea unor noi directii in literatura romana.
    Teorititianul acestui curent literar este Eugen Lovinescu cel care a format gruparea "Sburatorul" (cenaclul literar si revista)
    Obiectivele gruparii sunt urmatoare:
- Promovarea unor tineri scriitori (scriitorii modernisti care l-au avut ca mentor pe Lovinescu sunt: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Mircea Eliade etc)
- Imprimarea unor noi tendinte, unor noi directii in literatura romana.

    Lovinescu considera ca exista un spirit al veacului in care, trebuie sa existe, omogenitate intre civilizatii.
    Lovinescu sustine doua teorii:

1.Teoria imitatiei-prin care afirma ca o civilizatie mai putin dezvoltata poate imita propriul fond si putand progresa.

2. Teoria  sincronismului-prin care sustine schimbul de valori culturale.

    Trasaturile modernismului

1) Trecerea litera de la inspiratia rurala, la o literatura de inspiratie urbana.
2) Personajele sunt de tip intelectuali
3) Se cultiva romanul de analiza psihologica (relatarea la persoana I)
4) Se folosesc noi tehnici narative: insertia si flash-back-ul (Aducerea in timpul naratiunii a unor evenimente petrecute in trecut prin memorie involuntara).
5) Inoirea elementelor de prozodie
6) Subiectivizarea poeziei

Elemente de simetrie ** Enigma Otiliei de G. Calinescu **

1. Relatia incipit-final
     
     Romanul incepe cu descrierea spatiului in care se desfasoara actiunea. Incipitul fixand in mod veridic cadrul temporal iulie 1909 si spatial descrierea strazii Antim din Bucuresti, a arhitecturii casei lui mos Costache, a interioarelor.
    Tot in incipit sunt prezentate principalele personaje, este sugerat conflictul si sunt trasate principalele planuri epice.
    Finalul este un final inchis si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache din perspectiva lui Felix, in memente diferite, aproximativ zece ani.
    Simetria este sustinuta si de replica pe care Costache Giurgiuveanu i-o adreseaza lui Felix in momentul in care apare la poarta casei si pe care Felix, devenit doctorul Sima, si-o aminteste in finalul romanului "Aici nu sta nimeni".

2. Tehnici narative

    Romanul este alcatuit din douazeci de capitole care urmaresc mai multe planuri narative, prezentand destinul unor personaje. Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuirea , adica respectarea cronologiei faptelor si prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului.
    Ca modalitati de expunere sunt folosite naratiunea, dialogul care confera veridicitate si concentrare epica si descrierea.

Subiectul romanului **Enigma Otiliei de G. Calinescu**

    Romanul urmareste mai multe destine. Destinul lui Felix Sima; evolutia sa de la varsta de 19 ani si pana cand devine un renumit medic, aceasta evloutie dand romanului un caracter de bildungsroman.

    Prezinta istoria unei mosteniri.In jurul acesteia, romancierul construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti de la inceputul secolului al XX-lea , societate aflata in plina degradare morala sub forta distrugatoare a banului.

    Romanul incepe cu precizarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii, realizata prin tehnica detaliului care constituie incipitul romanului. Naratorul descrie in maniera balzaciana, strada Antim, care are un aspect bizar din cauza amestecului ridicol de stiluri arhitecturale. Casa lui Costache Giurgiuveanu, sugereaza avaritia proprietarului, pentru ca are un aspect neingrijit.

    Costache Giurgiuveanu este un baranel subtire si putin incovoiat, o fire singuratica, care ii raspunde lui Felix, "nu sta nimeni aici"

    Condus de Otilia, intr-o camera inalta, Felix face cunostinta cu aproape toate personajele: Costache Giurgiuveanu, Otilia Marculescu, Leonida Pascalopol, Aurica si Simion Tulea.

    Un alt plan narativ al romanului este reprezentat de mosierul Pascalopol care venea zinic in casa lui Giurgiuveanu aducand delicatese si luand-o pe Otilia la plimbare cu trasura.

    Felix se indragosteste de Otilia si ii reproseaza fetei familiaritatea excesiva pe care i-o acorda mosierului.

    Pascalopol organizeaza o vizita la mosia sa din Baragani si ii invita pe cei doi tineri, Felix si Otilia.

    Timpul petrecut impreuna, face ca iubirea lui Felix pentru tanara fata, sa devina din ce in ce mai puternica, amplificata si de faptul ca cei doi tineri colinda locurile impreuna.

    Reveniti in Bucuresti, relatiile dintre Otilia si familia Tulea, devin din ce in ce mai tensionate, are loc un schimb de replici intre Otilia si Aglae, iar de la acest incident conflictul se acutizeaza..

    Dandu-si seama ca Felix o iubeste pe Otilia, Pascalopol are o discutie sincera cu tanarul si ii marturiseste ca o cunoaste pe Otilia de cand era mica.

    Pascalopol este un protector al tinerei orfane.

    Un alt plan narativ se refera la familia Tulea in care un eveniment ii consterneaza pe toti. Titi cunoaste la Belle Arte pe sora unui coleg, Ana cu care se va casatori, obligat fiind de fratii fetei. Se supune acestei casatori, fara ca Aglae sa banuiasca ceva. Titi se destainuie Otiliei si lui Felix, care comunica Aglaei, aceasta ordona fiului ei sa divorteze. In familia Tulea, rolurile sunt inversate, Aglae o conduce cu o mana de fier in timp ce Simion isi pierde mintile.

    Mos Costache incearca sa-i construiasca Otiliei o casa cu materiale de la demolari si din cauza efortului, va face un prim atac de apoplexie motiv pentru clanul Tulea sa ocupe militareste casa.

    Batranul isi revine, dar nu dupa mult timp face un nou atac. Otilia il ingrijeste pe batran cu devotament spre admiratia lui Felix.

    Intr-un moment can batranul ramane singur, Stanica Ratiu ii fura toti banii provocand astfel moartea batranului.

    Dupa moartea lui Costache, Otilia este trista si ii explica lui Felix cu o amaraciune profnda, dar si cu maturitate ca el este prea tanar pentru ea, ca o femeie traieste cu adevarat "vreo zece ani cel mult" din care ea mai are vreo cinci sau sase, dupa care apar cearcanele la ochi si zbarciturile pe obraz si devine ca Aurica, imposibil de suportat.

    Cei doi tineri petrec o noapte casta, dupa un moment de marturisiri sincere, adorm imbratisati si fericiti ca doi frati. Dimineata Felix afla cu stupoare ca Otilia plecase la Paris cu Pascalopol, iar dupa doua saptamani primeste o carte ilustrata cu urmatoarele randuri: " Cine a fost in stare de atata stapanire, e capabil sa invinga si o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor."

    Finalul romanului consemneaza destinele personajelor. Otilia se casatoreste cu Pascalopol si apoi divorteaza, Felix ajunge profesor universitar, medic de prestigiu "autor de tratate de medicina", se casatoreste in chip stralucit si frecventeaza un cerc de persoane influente. Stanica Ratiu divorteaza de Olimpia, se casatoreste cu Georgeta si devine proprietarul unui bloc de locuinte.

    Felix se intalneste in tren cu Pascalopol. Mosierul ii arata lui Felix o fotografie, din care privea "o doamna foarte picanta" gen actrita intretinuta. Felix nu o recunoaste pe Otilia in acea fotografie, cu toate ca femeia era frumoasa, nu mai era fata nebunatica pe care el o stia. Pascalopol marturiseste ca se despartise de Otilia, deoarece el era prea batran, asa ca i-a redat libertatea " A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma."

    Dupa aceasta intalnire, Felix se duce pe strada Antim, casa lui mos Costache este inegrita de vreme si pare nelocuita.

    El isi aminteste de prima seara cand a ajuns aici, iar in urechi ii rasuna cuvintele batranului " Aici nu sta nimeni".